Schinel
| Schinel | |
|---|---|
| Cnicus benedictus | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Asterales |
| Familie: | Asteraceae |
| Specie: | Cnicus |
| Nume binomial | |
| Cnicus benedictus L, 1753 | |
| Modifică text |
|
Schinel (Cnicus benedictus) este o plantă de cultură din familia Asteraceae, originară din Europa de Est, cunoscută sub mai multe denumiri populare: iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar.[1]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august.[2]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi.

Componenți principali
[modificare | modificare sursă]Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu).[1]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]Intern:
- - produce o creștere a sucului gastric, îmbunătățind digestia
- - mărește pofta de mâncare
- - acțiune depurativă și febrifugă
Extern:
- - antiseptic
- - cicatrizant și trofic[1]
Indicații
[modificare | modificare sursă]Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii.
Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]